„Ce aș vrea să le spun astăzi românilor”. MANIFESTUL DE SUFLET al actorului sirian Jay Abdo pentru cei care nu-i vor pe refugiați în România

Corespondență din Statele Unite, pentru Gândul, de Octavian Blenchea

În vreme ce în cancelarii se negociază cote, mii și mii de oameni, mare parte sirieni, își trăiesc drama, bătând la porțile Europei. „Soluția este foarte simplă”, spune Jay Abdo, „să fie pace în Siria, să se oprească războiul”. „Oamenii, care au fugit și fug, fug pentru că e foarte rău în Siria. Situația e foarte grea. Oamenii aceștia, femeile, copii, bătrânii care fug, fug de bombe. Teroriștii nu vor să plece, ei trăiesc bine în Siria”, explică el, cu gândul la părinții, fratele și prietenii care i-au rămas acasă și care fiecare zi este o luptă pentru supraviețuire.

Jay Abdo a trăit în România, în anii `80, șase ani cât a făcut studiile la Cluj. Nu a uitat teroarea dictaturii ceaușiste. În anii negri ai comunismului a descoperit însă „românii frumoși” și „sufletul lor bun”. Acum, când ochii refugiaților se îndreaptă și către români, mai degrabă reticenți în a-i primi să trăiască alături de ei, Jay Abdo face un apel emoționant. „Ce aș vrea să spun românilor astăzi: îmi aduc aminte de prietenii mei români care au suferit foarte mult pe timpul lui Ceaușescu, au suferit, le-a fost frică, nu au putut vorbi. Nu au avut multe. Noi trecem azi prin aceeași situație, însă mult mai rău. Avem război, președintele nostru ne omoară, ne torturează. Sunteți un popor foarte bun, aveți un suflet foarte bun. Oamenii ăștia au nevoie de voi să-i ajutați. Vă rog, ajutați-i. Ei nu vor să vă schimbe, să vă mănânce pâinea. Poporul sirian e bun ca dumneavoastră. Înțelegeți situația și ajutați-i dacă puteți. Vă rog frumos”.

Ce a simțit când a văzut fotografia băiețelului sirian găsit mort pe o plajă din Siria, dacă sunt teroriști printre refugiați și de ce aceștia nu se îndreaptă către statele musulmane și aleg Europa, sunt câteva dintre întrebările la care actorul Jay Abdo a răspuns în interviul de mai jos:

V-aș întreba în primul rând dacă mai aveți familie în Siria, prieteni sau dacă printre refugiații din Europa aveți cunoștințe, aveți vești de la ei?

Mai am. Părinții mei sunt în Siria, fratele meu și niște prieteni. Din 2011, a început lumea să iasă din Siria și foarte mulți prieteni de-ai mei s-au dus în Europa, Franța, America, Germania, în toată lumea. Mai am niște prieteni, foarte puțini, dar pot să spun că nu mai sunt într-un loc sau într-o țară sau într-un oraș. În fiecare zi mă gâdesc la ei, la părinții mei, pentru că trăiesc într-o situație neplăcută. Mă tot gândesc oare pot să trăiască să supraviețuiască sau nu. Oare ce se va întâmpla cu ei? Tot timpul am gândul ăsta și văd, zilele astea, că nu este o soluție.

Ați văzut, cu siguranță, fotografia băiețelului sirian găsit înecat pe o plajă. Ce ați simțit în acel moment?

M-am simțit foarte trist, dar gândul ăsta îl am de foarte mult timp. Copilul ăsta înecat pe plajă a fost ca un ambasador al lumii, ce se întâmplă cu poporul sirian. Poporul sirian trăiește din 1963 în dictatură, într-un stat foarte sever. Nu am avut libertate, siguranță, oamenii nu au avut de mâncare. Am avut dreptul să călătorim, dar nu am avut libertate în țară. De aceea în Siria au fost 23 de milioane de locuitori, iar în afară au fost 23 de milioane. Oamenii aceștia au fugit pentru că nu aveau siguranță. Ce am simțit eu pentru băiatul ăsta sărac simțeam de foarte mulți ani.

Mulți care privesc situația reugiaților din Europa spun că nu este vorba doar de refugiați, că printre ei ar fi infiltrați teroriști. Ce părere aveți despre ideea asta?

Nu pot să mă gândesc în această direcție. Oamenii, care au fugit și fug, fug pentru că e foarte rău în Siria. Situația e foarte grea. Nu pot să știu dacă sunt sau nu sunt (teroriști printre ei -n.r.). Chestiunea este că oamenii aceștia, femeile, copiii, bătrânii care fug, fug de bombe. Teroriștii nu vor să plece, ei trăiesc bine în Siria. Au agenda lor, nu vor să plece. Lumea care pleacă sunt oamenii care au nevoie de o casă, de mâncare, să fie protejați și cred că mulți dintre ei au nevoie de viață.

Pe dumneavoastră v-a tratat cineva drept terorist?

Numele meu este Jihad. În România, am trăit șase ani de zile și nimeni nu mi-a zis asta pentru că nu a fost media pe timpurile acelea, din 1980 până în 1986. Nimeni nu mi-a spus „oare ești terorist?”. Acum când americanii află că numele meu este Jihad mă întreabă de ce este acesta numele meu. Eu le explic. Se întâmplă, oamenii nu știu, trebuie să le explicăm pentru că media nu este întotdeauna corectă. Se mai întâmplă.

Care ar fi soluția ideală penrtru a gestiona criza refugiaților?

Soluția este foarte ușoară și drumul este foarte scurt, foarte ușor: să fie pace în Siria. Să nu-l mai ajute pe Assad, să oprească războiul. Așa toată lumea se va întoarce. Sirienii nu vor să trăiască în Europa, nu vor să trăiască în Iordania, nici în Turcia, nici în Liban. Vor să se întoarcă în țara lor, la casa lor. Dacă se opresc războiul, bombele, tortura. Foarte mulți prieteni de-ai mei au fost torturați în pușcării. Vorbesc de actori, scriitori, profesori, medici, caricaturiști și oameni progresivi care au vrut să schimbe Siria în bine. Noi toți în România ne aducem aminte cum am trăit sub Ceaușescu, oamenii au vrut să-l schimbe pentru a fi mai bine. Oamenii au vrut să plece pentru că n-au mai putut să trăiască acolo. Nimeni nu vrea să plece din țara lui. Dacă oprim războiul, stăm toți la masă și discutăm, oamenii se vor întoarce.

O altă întrebare care se pune în aceste zile este, dacă sirienii nu mai pot să trăiască în Siria pentru deoarece condițiile de viață sunt foarte dificile, de ce nu aleg să se refugieze într-un stat musulman și vor nepărat în Europa?

Țările arabe nu prea deschid frontierele și situția economică în Europa e puțin mai bună decât în țările arabe, deci pot să găsească de lucru, iar drepturile omului sunt mai bine respectate. Omul e mai bine tratat în țările europene. Eu înțeleg foarte bine că situația economică în unele țări din Europa nu e foarte bună, iar oamenii abia pot să găsească pâinea și de lucru. Dar mai găsim niște politicieni de dreapta care pot folosi chestiunea de refugiat pentru scopuri electorale. De fapt, eu, dacă aș fi refugiat, aș fugi în Europa sau America pentru că omul este mai bine tratat acolo, să fiu foarte drept cu dumneavoastră.

Dacă ați putea să vorbiți cu românii direct, față în față, pentru că România e pe cale să negocieze cotele pentru refugiați, ce le-ați spune românilor care uneori sunt reticenți?

Eu am trăit în România șase ani de zile. Întotdeauna mi-e dor de țara asta. Am foarte buni prieteni, am trăit foarte bine alături de ei și am cunoscut oameni foarte frumoși. Ce aș vrea să spun românilor astăzi: îmi aduc aminte de prietenii mei români care au suferit foarte mult pe timpul lui Ceaușescu, au suferit, le-a fost frică, nu au putut vorbi. Nu au avut multe. Noi trecem azi prin aceeași situație, dar mult mai rău. Avem război, președintele nostru ne omoară, ne torturează. Sunteți un popor foarte bun, aveți un suflet foarte bun. Eu țin la țara asta și știu că poporul român este foarte bun și are foarte mult suflet. Oamenii ăștia au nevoie de voi să-i ajutați. Vă rog, ajutați-i. Ei nu vor să vă schimbe, să vă mănânce pâinea. Poporul sirian e bun ca dumneavoastră. Înțelegeți situația și ajutați-i dacă puteți. Vă rog frumos.

În final, aș dori poporului român și sirian zile bune.

Jihad Abdou s-a născut în 1962 la Damasc, în Siria, și ar fi trebuit să fie inginer. A venit în România, la Cluj unde a studiat ingineria civilă pe care a absolvit-o în 1986. S-a întors la Damasc unde s-a înscris Institutul de artă dramatică. Începând cu anul 1988 a avut 30 de roluri principale în 42 de filme artistice și a jucat în 73 de seriale, devenind una dintre cele mai cunoscute vedete din lumea arabă.

În 2011, aflându-se la Beirut a acordat un interviu Los Angele Times în care a criticat regimul represiv al lui Assad, făcându-l responsabil pentru crimele din țară. După ce s-a întors în Siria, a fost amenințat și acuzat de „lipsă de patriotism”. Pentru a scăpa de persecuție, a plecat în Statele Unite, în 2011.

Ajuns la Los Angeles a livrat, o perioadă, flori și pizza, pentru ca mai apoi să-și continue cariera de actor La Hollywood, sub numele de Jay Abdo. (A contribuit Clarice Dinu)